Sprijinirea dezvoltării identităţii personale
Fiecare copil ar trebui să aibă propriul spaţiu intim.
Acest spaţiu poate face parte din dormitor sau poate fi scaunul pe care ia masa, un pat sau o cutie pe care doar el şi îngrijitorul primar au voie s-o deschidă.Pentru bebeluşi şi copii mici acesta poate fi un obiect personal special, cum ar fi un ursuleţ de pluş, o jucărie, un tricou care le place în mod deosebit sau altceva. Îngrijitorii îi ajută pe copii să-şi apere spaţiul personal şi obiectele personale de intervenţia celorlalţi copii.Pentru a sprijini conştientizarea de sine crescândă a bebeluşilor sau a copiilor mici:jocul cu oglinzi, ascultarea propriei voci înregistrate, vizionarea de filmuleţe înregistrate la activităţile zilnice. În acest fel, copilul învaţă să fie conştient de propria persoană şi să înţeleagă cum îi afectează pe ceilalţi.Puteţi pune câte o fotografie a fiecărui copil la pătuţul lui sau în alt loc, iar numele lor pot fi scrise cu litere colorate. For toddlers and up:each child can have a diary book. Every day you talk to the child about what happened today or what it is interested in, and write it down while the child is watching. If you are short of staff or time, this can be a group activity where the children take 3 minute turns in telling about their day.Ocazional, puteţi fotografia activităţile copiilor şi le puteţi lipi într-un album. Discutaţi cu copiii şi notaţi orice informaţie legată de rudele acestora. De asemenea orice informatie despre ruda copilului este discutata si notata.
Îngrijitorul primar poate vorbi cu copilul despre particularităţile comportamentului său, despre felul în care relaţionează cu ceilalţi membri ai grupului şi despre talentul special pe care pare să-l aibă. Împreună cu copilul, puteţi urmări regulat dezvoltarea fizică – de exemplu, spuneţi-i copilului să se sprijine de perete şi, cu un creion, marcaţi cât de mult a crescut. Faceţi acest lucru la fiecare trei luni.
Copiii de grădiniţă şi cei de şcoală primară au un alt spaţiu privat, care trebuie planificat: dreptul de a fi singur uneori, fără a trebui să interacţioneze cu alţi copii sau îngrijitori.
Pentru copiii cu probleme de comportament poate fi epuizant să relaţioneze tot timpul. În loc să-i izolaţi, pentru că nu au fost cuminţi, pauzele scurte şi regulate, în care pot fi singuri, previn multe probleme sociale. Puteţi face acest lucru când copilul îşi face temele sau când credeţi că este oportun.

 

„Am făcut un tabel și l-am pus pe perete și a funcționat destul de bine. Pentru fiecare copil am creat o căsuță memorativă: poze, tot felul de lucruri din hârtie, etc. E foarte distractiv, iar uneori destul de trist”
Afirmatia unui asistent maternal

 

Listă de întrebări pentru verificarea înţelegerii conţinutului

  • De ce copiii care nu sunt cu familiile lor biologice ajung de multe ori să aibă o stimă de sine scăzută şi simt că nu aparţin nicăieri?
  • Cum puteţi sprijini dezvoltarea identităţii personale prin felul în care lucraţi cu copiii şi prin modul în care le aranjaţi spaţiul personal?

 
 
 

Pages: 1 2 3 4 5 6