Introducerea Temei A: Lipsa unui grup de tip bază sigură atunci când este plasat în afara familiei
De ce e important subiectul de astăzi?
Copiii aflaţi în plasament nu numai că sunt separaţi de părinţi, dar au parte de o serie de separări de noii îngrijitori. Pot fi prinşi în conflictele dintre îngrijitori, cum sunt conflictele de ordin legal privind custodia, certurile dintre părinţi, discuţiile dintre instituţia de îngrijire sau familia de asistenţi maternali şi părinţi. Poate că au stat în instituții, unde întâlnesc constant alţi îngrijitori pe perioada zilei sau în instituţii în care angajaţii lucrează într-o zi cu un grup de copii şi în alte zile, cu un alt grup.Când copiilor le lipseşte o bază sigură, pe termen lung, de îngrijitori adulţi, reacția lor va fi aceea de a dezvolta modele de comportament neadecvate (aşa cum aţi văzut în sesiunea 9: evitant, ambivalent sau dezorganizat). Mai târziu, în viaţă, copiii ar putea avea un comportament social neadecvat, având relaţii agresive, pe termen scurt, fără să stabilească o legătură cu partenerul de relaţie sau să aibă responsabilitate socială. Din cauza acestui mediu din care provin copiii, instituţia sau familia de asistenţi maternali trebuie să le ofere copiilor o viaţă socială care să-i facă să se simtă apropiaţi şi apreciaţi de ceilalţi, aşa cum se întâmplă în familiile funcţionale.

CARE ESTE SARCINA ÎNGRIJITORULUI ÎN CAZUL COPIILOR DAŢI ÎN PLASAMENT?

În studiile care au ca subiect tinerii care au crescut în instituţii de îngrijire sau în familii de plasament sunt menționate diverse sentimente: stimă scăzută de sine, respingere. Tinerii se simt ca nişte vagabonzi fără cămin şi nimeni dintre cei care au avut grijă de ei nu le-a vorbit despre ce conta cel mai mult pentru ei: dorinţa de a aparţine şi pierderea părinţilor sau a altor persoane de care erau atașațiCopiii orfani care s-au descurcat bine în viaţa de adult au vorbit despre două dimensiuni ale îngrijitorilor din copilărie:

  • Un anumit îngrijitor s-a interesat de viaţa lui şi i-a permis să se ataşeze de el.
  • Au trăit într-un grup care avea o identitate socială puternică.

Exemplu:

Fostul prim ministru al Danemarcei, Anker Jørgensen, a rămas fără părinţi la vârsta de 5 ani. El a afirmat că datorează succesul în viaţă şi în carieră celor două circumstanţe importante: mătuşa lui a luat locul părinţilor şi orfelinatul în care a trăit avea o identitate socială importantă şi s-a simţit ca un membru valoros al instituţiei.
La bebeluşi şi copii mici, dacă sunt separaţi des de îngrijitori în timpul zilei sau al săptămânii, acest lucru este periculos mai ales pentru dezvoltarea socială şi pentru ataşament. Copiii de grădiniţă şi cei mai mari au şi ei nevoie de o relaţie personală stabilă cu unul sau doi îngrijitori.
Dacă au câteva relaţii puternice cu anumiţi îngrijitori, acest lucru este mai important decât dacă au mai mulţi îngrijitori.
Pages: 1 2 3 4 5 6