În primele 15 minute (sau în cât timp aveţi nevoie), discutaţi despre ce aţi făcut între sesiunile 8 şi 9:

  • Ați reuşit să realizați ceea ce v-ați propus (schimbarea valorilor şi practicilor)?
  • Ce a fost uşor/dificil de realizat?
  • Ce ați învăţat din realizarea planurilor?
  • Ce puteți face mai bine următoarea dată când lucrați între sesiuni?
Reacțiile copiiilor aflaţi în plasament în ceea ce privește ataşamentul nesigur.
Modele frecvente de ataşament în cazul orfanilor defavorizaţi şi abandonaţi – cum îi înţelegem şi cum lucrăm cu ei?

Competenţele ce vor fi puse în practică
  • Recunoaşterea comportamentului de ataşament nesigur de evitare la copii.
  • Recunoaşterea comportamentului de ataşament nesigur ambivalent la copii.
  • Recunoaşterea comportamentului de ataşament nesigur dezorganizat la copii.
  • Abordarea profesionistă a acestor trei tipuri de comportamente de ataşament.

Tema sesiunii
În cadrul acestei sesiuni de formare vă veţi axa pe observarea şi recunoaşterea comportamentelor copilului ce reflectă probleme timpurii de ataşament – modul în care orfanii pot dezvolta adesea un model de ataşament nesigur. Veţi primi sugestii despre modul în care puteţi lucra cu copiii cu ataşament nesigur.
 

Scopurile sesiunii
Copiii orfani şi cei aflați in plasament au întâmpinat adesea multe greutăți: naşterea prematură şi greutatea scăzută la naştere ce le afectează dezvoltarea, lipsa unei îngrijiri sănătoase din partea părinţilor cu probleme, schimbarea frecventă a îngrijitorilor. Împreună, aceşti factori de risc cauzează în cazul copiilor orfani dezvoltarea modelelor ataşamentului nesigur, mai frecvent decât în cazuri obișnuite. Acest tip de ataşament este dăunător modului în care copiii stabilesc relaţii sociale şi modului în care fac faţă problemelor. Ca specialişti, ar trebui să cunoaşteţi aceşti factori precum şi modul în care puteţi sprijini un ataşament cât mai securizant.