Comportamentul de ataşament nesigur și dezorganizaT
Unii copii au avut parte de nivele atât de ridicate de anxietate şi frică faţă de îngrijitori, încât până şi strategiile lor de evitare sau ambivalente de ataşament nu i-au ajutat deloc. Această stare este denumită comportament dezorientat şi dezorganizat şi poate apărea pe perioade scurte de timp sau poate deveni permanent. În cazul în care un copil manifestă acest tip de comportament, el este atât de anxios încât şi-a pierdut orice tip coerent de a face faţă intimităţii şi separării. Acest tip de comportament este observat frecvent în cazul în care copilul nu a fost stimulat sau îngrijit de nimeni încă de mic, de exemplu dacă mama a fost sever neglijată atunci când a fost copil, sau dacă părinţii au fost dependenţi de droguri, sau victime ale războaielor şi crizelor, când bebeluşul era mic.
 
Este posibil ca bebeluşul sau copilul mic să:
 

  • simtă frică faţă de îngrijitor chiar dacă acesta are un comportament stabil și sănătos.
  • Își întoarcă mereu spatele; de exemplu, când stă în braţe la îngrijitor.
  • reacționeze ciudat la îngrijire.
  • rămână nemişcat, de frică, atunci când intră îngrijitorul.
  • se uite dincolo de îngrijitor şi să evite contactul vizual.
  • ţipe monoton, fără a avea intenţia de a realiza contact vizual, repetând tot timpul aceleaşi sunete sau cuvinte fără sens.
  • tindă să întrerupă în mod abrupt căutarea atenției: el poate iniția contactul cu dumneavoastră, pentru ca apoi, dintr-o dată, să înceapă să facă altceva: să se joace sau să vă lovească.

 
Copilul mai mare sau tânărul:
 

  • Poate avea contacte de scurtă durată şi superficiale cu persoane sau lucruri.
  • Poate fi foarte agitat, nefiind în stare să se concentreze asupra persoanelor sau lucrurilor. Poate începe în mod constant activităţi noi fără a le termina vreodată sau a se bucura de ele.
  • Poate să nu aibă simţul limitelor personale (vorbeşte cu străini despre lucruri intime sau private).
  • Poate să aibă contacte nediscriminate (vorbeşte cu orice persoană pe care o întâlneşte, caută confort şi intimitate cu persoane străine). Este posibil chiar să aibă comportament sexual nediscriminat.
  • Poate să fie incapabil de a simți vină, regret sau remuşcări.
  • Poate să fie fermecător şi să aibă multe contacte, fără a avea însă prietenii pe termen lung sau relaţii mai profunde cu anumiţi îngrijitori.

 

În cazurile severe, copilul poate dezvolta „Tulburări de Ataşament” în jurul vârstei de 5-7 ani:
copilul nu poate relaţiona cu alte persoane în mod coerent şi nu poate dezvolta relaţii sociale de durată cu alte persoane.
Lipsa unei strategii coerente de ataşament este o problemă serioasă , iar copii cu acest tip de comportament dezvoltă frecvent tulburări de personalitate atunci când cresc (cum ar fi „Borderline”, „Tulburare de Personalitate Antisocială” etc.).
 

ÎNTREBĂRI ASUPRA CĂRORA SĂ REFLECTAȚI

  • Există copii în grija dumneavoastră care au un astfel de comportament? Vă rugăm spuneţi-vă unul altuia numele acestor copii.
  • Cum reacționați atunci când copiii manifestă un comportament asemănător celui descris mai sus?
  • Vă amintiţi de cineva din familie/prieteni care să fi avut un astfel de comportament?
  • Ce anume este dificil pentru dumneavoastră atunci când trebuie să răspundeţi comportamentului dezorganizat al unor copii?
Îngrijirea specializată a copiilor cu comportament de ataşament dezorganizat

În cazul în care copilul, de mic, a avut parte de privațiuni şi schimbări aleatorii în relaţiile cu îngrijitorii, „totul este întârziat”. Dificultățile timpurii multiple şi îngrijirea aberantă cauzează încetinirea dezvoltării copilului, în special în ceea ce priveşte dezvoltarea socială, emoţională şi cerebrală.
 

În consecinţă este posibil să percepeţi copilul ca fiind un copil mai mic în corpul unui copil mai mare:
 

  • Împărţiţi vârsta copilului la trei – ce tip de contact este benefic pentru un copil de acea vârstă, cât de bine înţelege copilul instrucţiunile, cât timp se poate concentra un copil de acea vârstă?
  • Ar trebui să vă întrebaţi: Pentru ce vârstă mai fragedă sunt specifice problemele acestui copil?
  • Ar trebui să inițiați, pe cât posibil, contactele individuale copil/îngrijitor, înainte de a vă aștepta să observați contacte copil/ copii de aceiaşi vârstă.
  • Utilizaţi activităţi şi dialoguri relevate pentru copii mai mici.
  • Aveţi foarte multă răbdare şi nu vă aşteptaţi să observați un progres rapid.
  • În activităţile zilnice puteţi să exersaţi ceea ce învaţă copilul de la mamă.
  • Prelungiţi contactul vizual, utilizaţi mult dialogul, oferiţi mult contact fizic.
  • Este necesar să pregătiţi activităţi foarte scurte şi un plan de activităţi foarte detaliat în timpul zilei.

 
Pages: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10