Mai importanta decât dizabilitatea este percepția copiilor despre ei însuși. Dacă au crescut alături de îngrijitori, care i-au învățat să se prețuiască pe ei însuși, atunci ei o vor face. De obicei, ei sunt schimbați între îngrijitori. Este important să se discute cu copilul în aceste situații, pentru o mai bună adaptare, în astfel de situații. De asemenea, e important ca cel mic să fie informat legat de dizabilitatea pe care o are și că merită la fel de mult respect ca și ceilalți. Acest lucru poate fi făcut prin intermediul activităților de grup la care copilul trebuie să participe alături de alții de vârsta lui, care ar trebui să înțeleagă că e necesar să-l protejeze și să-l ajute. Nu trebuie să acceptați acte de violență către micuții cu dizabilități.Dacă luați contact cu părinții biologici, este util să aveți discuții cu aceștia despre ce simt ei, vizavi de creșterea unui copil cu dizabilități. Se pot folosi astfel de discuții pentru a le arăta că sunt înțeleși și acceptați în societate. Părinții care se confruntă cu astfel de cazuri resimt o vină enormă, le este frică să nu fie condamnați de cei din jurul lor și pot deveni supraprotectivi față de copil. Dându-le posibilitatea de a se întâlni cu un profesionist le dă încredere în ei și poate fi foarte util. Nu trebuie să dați dovadă decât de interes și compasiune. |