foster.fairstartedu.us

• O atitudine de înțelegere și de acceptare:„Înțelegem că ați decis sau a trebuit să renunțați la copilul vostru. Nu vă învinovățim deloc, considerăm că ați dat dovadă de responsabilitate când l-ați lăsat în grija noastră și ne bucurăm că ați avut încredere în noi. Vă asigurăm că vom face tot posibilul să menținem legătura și să cooperăm cu voi”. “.
• Folosiți cele 5 dimensiuni ale îngrijirii sigure (sesiunea 5): fiți previzibili, sensibili, „citiți” starea emoțională a părinților și actionați în conformitate cu aceasta, fiți pregătiți să-i consolați, dați dovadă de empatie dar nu simțiți la fel ca aceștia. Vorbiți despre sentimente și motive, de ex: “„Înțeleg că uneori sunteți jeloși pe noi și ne reproșați diverse lucruri. Trebuie să fie foarte dificil să-ți vezi copilul în grija altuia când ai vrea să faci tu acest lucru. Toți părinții fac asta, uneori și eu devin jeloasă pe profesoara fiului meu – mereu vorbește despre cât de dragă îi este, în timp ce pe noi, părinții, ne critică mereu!“
• • Mai ales atunci când copilul este prezent: vorbiți într-o manieră pozitivă despre părinți lui și cu aceștia: “„Sunt atât de fericită că mama ta a venit să te vadă, are așa o voce frumoasă,etc.“
• Cu părinți obișnuiți care au fost nevoiți să renunțe la copil, puteți ajunge să vă cunoașteți, poate chiar să vă împrieteniți și ar trebui să încercați să formați o alianță cu aceștia, având același scop: de al ajutata pe copil să crească. Ar trebui să le spuneți încă de la început că nu aveți nicio intenție de a lua copilul de lângă ei.

Anumite familii de plasament sunt dezbinate sau întrerup relațiile – nu doar din pricina problemelor cu copilul luat în grijă, dar și din cauza problemelor legate de menținerea contactului cu astfel de părinți fragili. Acest contact este uneori o sursă de stres și confuzie pentru întreaga famile de plasament.
 
Acestea sunt câteva pricipii și sugestii menite să vă ajute în a menține contactul cu părinții biologici de ex: vizite sau alte situații în care ambele familii se întâlnesc:
 

1. Fiți “părintele părintelui”.
   Pe părinții foarte imaturi ar trebui să-i priviți nu doar ca pe niște părinți, dar și ca pe niște „copii” pentru care sarcina de a fi părinți este mult prea dificilă. Acest fapt poate să însemne că acești părinți, la rândul lor au avut parte de stres în copilărie și de aceea nu sunt foarte maturi. Ba mai mult, sunt la fel de impulsivi și iresponsabili ca niște copii, chiar și când au o zi bună. Un sfat bune este: împărțiți vârsta părinților la 3sau 4, în ceea ce privește relațiile sociale. Deci, ar trebui să vă purtați cu părinții într-o manieră părintească, să planificați în detaliu vizitele pe care le veți primi de la aceștia, fiți răbdător, nu vă supărați dacă au promis să-și viziteze copilul și au uitat, rămâneți calm dacă încep să țipe pentru că îi supără un lucru lipsit de importanță.

 

2. Apelați la asistentul social sau la supraveghetor pentru a obține un program pentru a menține contactul
   Autoritățile ar trebui să decidă cât de des ar trebui să aibă loc vizitele sau să se mențină contactul, deci nu este responsabilitatea dv. Puteți contacta autoritățile în cazul în care programul nu este potrivit pentru dv sau copilul dv. Dacă părinții încearcă să vă manipuleze sau să insiste că vor să intre în contact mai des decât a fost inițial stabilit, nu vă certați cu ei. Spuneți-le doar că nu dv ați decis acest lucru, ci autoritățile, iar acestea sunt singurele în măsură să modifice programul.

 
Sfaturi generale privind vizitele din partea părinților fragili:
 

3. Principii pe baza cărora putem organiza vizite din partea părinților fragili

A. Stabiliți un program chiar din prima zi și fiți ferm, blând dar clar în explicații: „Bine ați venit în casa noastră. Vă voi ajuta să faceți din această vizită o experiență plăcută pentru toată lumea. Primul lucru pe care o să-l facem este să mergem cu toții în bucătărie; cât fac eu o cafea, dv luați un loc și relaxați-vă.” O astfel de atitudine indică faptul că preluați controlul chiar din primul moment, lucru ce este necesar în cazul în care părinților le este teamă, sunt nervoși sau foarte nesiguri.
 
B. Faceți un program legat de ce urmează să se întâmple pe durata vizitei și un plan cu activitățile la care v-ați gândit. Poate deveni foarte stresant pentru toți cei prezenți „să stea doar și să discute degajat” fără a avea un plan. Este mult mai ușor să vă concentrați împreună pe ceva practic: „Să servim cafeaua acum, iar eu vă voi spune ce vom face astăzi: mai întâi vom face o prăjitură astfel încât să ne putem simți bine cu copilul. Pe urmă luăm o pauză. Poate vreți să fumați o țigară afară – să vă arăt unde se fumează. Apoi vom face o scurtă plimbare prin cartier sau ne putem juca un joc. Pe urmă discutăm despre copil și am să vă arăt ce desene a făcut, după care o să ne luăm cu toții La revedere afară. Vă pot duce cu mașina la gară, dacă doriți.”
 
Asta înseamnă să preluați controlul și să le arătați părinților, într-o manieră blândă, că dv vă asumați rolul de părinte: sunteți atent, organizați activități practice și le arătați cum ați vrea să se comporte. Părinții fragili au probleme când simt anumite limite naturale, așadar trebuie să fiți foarte clar și să le spuneți scurt și concis cum anume vreți să se mențină contactul. De ex: „Dacă vreți să vorbiți cu mine la telefon, sunt disponibilă de la ora…la ora…, în fiecare zi. Dacă nu respectați acest program nu o să pot răspunde, deoarece fie am treabă, fie mă ocup de copil.”
 
C. Vizitele scurte sunt mai eficiente decât vizitele lungi. Din cauza stresului inerent situației, părinții fragili se pot controla doar pentru o anumită perioadă de timp. Dacă o vizită de 4 ore se sfârșește dezastros cu certuri, este mai bine să organizați mai multe vizite de o oră și veți vedea dacă este mai bine așa. Puteți recomanda acest lucru autorităților care se ocupă de cazul dv.
 
D. Fiți părintele părinților pe perioada vizitelor. Adeseori părinții fragili și imaturi pot privi lucrurile doar din perspectiva lor și, fie au un contact limitat cu copilul, fie vorbesc doar despre nevoile și problemele lor. Nu trebuie să ignorați partea fragilă a părinților și să așteptați ca aceștia să interacționeze cu copilul pe toată durata vizitei – acest lucru poate fi foarte stresant pentru ei – Așadar, în prima parte a vizitei, tatăl vitreg poate discuta cu părinții, în timp ce mama vitregă se ocupă de copil. Părinții fragili sunt de obicei mai preocupați de propriile probleme decât de copilul lor, iar dv ar trebui să acceptați acest lucru. Aceasta este una din problemele din cauza căreia copilul a ajuns în plasament.