foster.fairstartedu.us

A. Puteți folosi răspunsurile date la întrebările de la începutul sesiunii pentru a-i spune copilului cum ați experimentat dv tranziția de la copilărie la adolescență, ce a fost dificil, cum v-ați maturizat, în ciuda acestei periode dificile.
 

B. Ar trebui, în special, să-i spuneți copilului cum adolescenții pot simți furie și dezamăgire față de asistenții maternali și de părinții biologici, la pubertate. Este normal să se întâmple așa și n-o să-l învinuiți și n-o s-o luați personal dacă se va întâmpla acest lucru, cînd va fi la pubertate. Bineînțeles că vor exista reguli despre cum să ne comportăm și să comunicăm.
E posibil ca pe copil să nu-l intereseze aceste lucruri, dar își va aminti mai târziu despre ce ați discutat și îi va fi mai ușor să discute cu dv din nou, atunci cînd va fi la pubertate.
 

Pentru adolescent, este esențial, dar și interesant, să aibă un model în viață, dar s-ar putea să fie dificil să găsească un asemena model de urmat, care să corespundă experienței unui tânăr aflat în plasament.
 

De obicei cărțile despre tineri cu medii de proveniență amestecate sau conflictuale le stârnește interesul.
 
Filmul „Lupta” este despre o femeie de 24 de ani care a fost adoptată. Ea vorbește despre munca ei de ani de zile pentru a-și forma o identitate pornind de la faptul că are două perechi de părinți. Vă sugerăm să vedeți acest film cu adolescentul, iar apoi să vă gândiți la teme centrale pentru a purta dialoguri cu adolescentul pe tema indentității.
 

Sugerați-i să filmeze un interviu personal în care să-și spună și părerea sa privind dezvoltarea identității: dubii, vise, probleme, dorințe. Dacă are un prieten, îi puteți ruga să facă și să prezinte filmulețul împreună. Ajutați-l să-l salveze, pentru a avea o poveste de viață înregistrată, atunci când nu va mai fi în plasament.