Tema A, vârsta 0-3

CUM SĂ AJUTĂM COPIII MICI SĂ DEPĂȘEASCĂ PIERDEREA: REDUCEREA INTENSITĂȚII REACȚIILOR DE SEPARARE.

Obiectivul muncii dumneavoastră nu este acela de „a-l face fericit pe copil tot timpul”. Dacă reușiți să reduceți treptat intensitatea reacțiilor copilului la separare, l-ați ajutat să reacționeze normal. Nu este sănătos ca acesta să fie mereu complet retras, pe de altă parte, este normal să fie puțin timid și sensibil – singura diferență fiind cât de intensă este reacția. Nu este normal pentru copil să intre în panică atunci când plecați, dar este în regulă dacă începe să plângă sau este puțin dezamăgit.
 

Aveți aici câteva sugestii utile. Ce ajută sau nu, depinde foarte mult de relația individuală dintre angajați și copilul în cauză. Așadar, nu încercați să faceți „ce trebuie”. Fiți sensibil, combinați soluțiile așa cum considerați de cuviință, luați zilnic notițe în ceea ce privește modul în care reacționează copilul la eforturile dumneavoastra.
 

SUGESTII DE ACTIVITĂȚI

  • Puneți în practică cele 5 dimensiuni ale “comportamentului securizant al îngrijitorului” (vedeți sesinea 6, Introducerea temei B: dimensiunile comportamentului securizant al îngrijitorului). E greu să nu fii afectat, într-un sens negativ, când esti mereu în preajma unui copil foarte retras sau care se agață constant de tine. Ar trebui să discutați regulat cu colegii despre cum vă simțiți, pentru a vă menține atitudinea pozitivă, chiar și atunci când copilul nu se comportă normal.
  • Inițiați contactul fizic –contactul fizic, de ex masajul bebelușilor sau purtarea lor în brațe, stimulează funcția normală a sistemului de atașament. Fiți răbdător, poate dura luni sau ani de zile până când copilul manifestă un comportament de atașament mai normal, cum ar fi: să-i facă plăcere să fie îmbrățișat, sărutat etc. (vedeti sesiunea 5 ca sursă de inspirație).
  • Fiți mereu conștient de cât de important este să fiți expresiv, să vă exteriorizați emoțiile sau chiar să reacționați exagerat când interacționați cu un bebeluș. O puteți vedea din nou pe mama din prima parte a „Experimentului față impasibilă” și observați cum aceasta interacționează prin intermediul vocii și a gesturilor.
  • Arătați-i copilului că sunteți “mereu prin preajmă” și fiți pregătit ca acesta să aibă o mai mare nevoie de siguranță și de prezența dumneavoastră, decât au, în general, copiii.
  • Jucați-vă “De-a v-ați ascunselea” des cu copilașii. Acest tip de joacă îi va ajuta să se obișnuiască cu separarea, într-un mod distractiv. De asemenea, acestă activitate îi ajută pe cei mici să-și formeze o “reprezentare internă” a dumneavoastră, care este mereu prezentă, făcându-i mai puțin dependenți de prezența dumneavoastră fizică. Un alt lucru pe care îl puteți face, este să ascundeți obiecte și să-i lăsați pe ei să le găsească – acestă activitate îi ajută să înțeleagă că oamenii și obiectele sunt acolo, chiar dacă ei nu le pot vedea sau auzi.
  • Cu copiii suficient de mari să înțeleagă: În loc să părăsiți camera copiilor când aceștia sunt pregătiți de culcare, vă puteți juca acest joc: copiii „vă cer să plecați” din cameră, iar apoi vă strigă și vă cer să intrați, dacă li se face frică. Astfel, ei simt că dețin controlul privind separarea, în loc să fie pasiv „abandonați”. Pe urmă, îi puteți lăuda pentru că sunt suficient de curajoși să vă trimită afară din dormitor pentru perioade și mai lungi de timp. Vă puteți lega un cordon de halat, astfel încât coiii să vă poată trage înspre ei. Acest joc este foarte amuzant!

 

Când v-ați hotărât cum veți combina aceste metode, scrieți-le și, de asemenea, notați și metodele la care fiecare copil în parte răspunde cel mai bine. Folosiți-vă mobilul pentru a face filmulețe cu activitățile dumneavoastră, iar pe urmă studiați-le, pentru a înțelege mai bine reacțiile copiilor. Filmați de aproape, pentru a putea surprinde expresiile copiilor
 

 

LA CE NE PUTEM AȘTEPTA CÂND LUĂM ÎN PLASAMNET COPII MAI MICI DE 3 ANI?

In general copiii dați în îngrijire înainte de 3 ani, tind să se atașeze relativ ușor. Majoritatea bebelușilor se vor atașa de anumiți îngrijitori, cu condiția ca aceștia să petreacă cu ei cât mai mult timp posibil. Bebeluții renunță adeseori la modelele de atașament pe care le-au învățatde la părinții lor și se adaptează la modelul primului îngrijitor principal. De asemenea, încep să semene cu îngrijitorii lor, la personalitate și sociabilitate, mai mult decât copiii mai mari care au fost dați în îngrijire. În orice caz, ar trebui să le acordați micuților mai mult timp pentru a-și reveni de pe urma pierderii părinților biologici, înainte ca aceștia să se poată atașa de dumneavoastră, ca îngrijitor.
 
 
 

Pages: 1 2 3 4 5