Atingerea (contactul tactil) după naştere este extrem de importantă pentru “declanşarea” sistemului de ataşament.
Apar probleme legate de ataşamentul timpuriu dacă mamele nou născuţilor nu-şi pot atinge sau lua în braţe bebeluşii, atunci când simt nevoia să o facă.
În studiile efectuate în spitale, privind practicile legate de naştere:
Când nou născuţii sunt luaţi de lângă mama lor, după un program fix, în timpul zilei, mama se va simţi mai des vinovată, va fi mai nesigură în ceea ce priveşte înţelegerea şi interpretarea felului în care se simte bebeluşul şi va fi mai nesigură în a lua decizii legate de îngrijirea acestuia. Dacă perioadele de separare fizică sunt foarte lungi, mama poate pierde sentimentul de ataşare faţă de copil şi-l poate percepe ca fiind un străin. Sentimentul de ataşament depinde de accesul liber la contactul fizic dintre mamă şi copil, mult timp după naştere.
Naşterea prematură şi complicaţiile la naştere sunt o problemă pentru condiţia fizică a bebeluşului. Nou născutul fragil va fi separat adesea de mamă din motive medicale (incubatoare etc.) iar acest lucru poate avea efecte negative, atât asupra activităţii cerebrale a copilului, cât şi asupra mamei, a sentimentului de ataşare a acesteia faţă de copil. În multe secţii de neonatologie, mamele nu mai sunt izolate de bebeluşii lor, tocmai din acest motiv.
Puteti gasi mai multe filme ilustrative pe Youtube ca de exemplu filme care se prezinta tehnicile de masaj pentru bebelusi
Instrumentele de stimulare a bebeluşilor, chiar şi când mamele muncesc – „Prelungire” a statului la sânul mamei
Când triburile umane au început să migreze dintr-un loc în altul, a trebuit să găsim alte metode de stimulare şi hrănire a bebeluşilor. Femeile au doar doi sâni, în partea de sus a corpului, iar bebeluşii sunt purtaţi în braţe. Probabil că de aceea oamenii au putut popula tot globul: chiar şi o mamă cu un copil nou născut poate parcurge distanţe lungi, iar astfel, grupurile de oameni s-au putut deplasa din tabără în tabără. De asemenea, bebelușii au capul mare la naştere, aşa că, precum cangurii, femeile trebuie să nască mult înainte ca creierul copilului să poată funcţiona singur. Se poate spune că în primele nouă luni după naştere putem vorbi de „terminarea sarcinii în afara pântecului” – abia la 9 sau chiar 12 luni după naştere, bebeluşul ajunge să aibă o activitate cerebrală stabilă.
10 minute:
Vă rugăm să analizaţi imaginile şi înregistrările şi să reflectați:
- Cum îi stimulau părinţii şi bunicii dv. pe bebeluşi? Îi purtau în port-bebeuri?
- Foloseau vreunul dintre instrumentele care sunt utilizate acum hamace, leagăne ?
- Dacă aveţi sau aţi avut copii în grijă, aţi folosit vreunul din aceste instrumente?
- Uitaţi-vă puţin la copiii mai mici de un an aflaţi în îngrijirea dv.:
- Îi purtaţi des în port-bebe ?
- Unde dorm ?
- Cât timp, din perioada cât sunt treji, îl petrec în pat sau în ceva care nu se leagănă sau se mişcă ? (cum ar fi un pat, un ţarc de joacă, sau un căruţ care nu se mişcă).