Introducerea Temei A: Teoria atașamentului de bază – sistemul de atașare
JOHN BOWLBY
John Bowlby a fost un psihiatru englez care a lucrat cu copii și nou-născuți. El a studiat reacțiile acestora la suferința provocată de faptul ca au fost abandonați de părinții lor în cel de al doilea război mondial. Bazându-se pe aceste experiențe, el a formulat Teoria Atașamentului uman în dezvoltarea copilului. Prima lui intrebare a fost: “De ce sunt copiii atașați de părinții lor atât de mult timp după ce se nasc?”

DE CE TOATE MAMIFERELE AU UN COMPORTAMENT DE ATAȘAMENT?

  • În cazul formelor primare de viață (reptile, pești, insecte) “mama” are o mulțime de pui la un moment dat. Un peştişor auriu poate depune mii de ouă într-o oră. Dar “mamei” nu-i pasă foarte mult de puii săi odată ce au ieșit din ou. Acest lucru se datorează faptului ca dezvoltarea creierului „copilului” este completă în timp ce fătul este încă din ou. Deci, atunci când „copilul” iese din ou este gata imediat să „funcționeze” – poate imediat să se târască, să înoate, să vâneze sau să mănânce. Nu are nevoie de “îngrijirea maternă” – dezvoltarea creierului este deja finalizată înainte de ecloziune.
  • Mamiferele (animale care își alăpteaza puii, cum ar fi pisicile, câinii, balenele, gorilele și oamenii) au o strategie foarte diferită și un creier mult mai complex. Ele nasc mult mai puțini pui si dau dovadă de afecțiune față de fiecare pui în parte.  Creierul copiilor lor este foarte puțin dezvoltat la naștere, iar părinții pot forma si programa creierul, dat fiind că acesta nu se  maturizează decât peste mulți ani.Copiii pot învăța de la adulți să citească, să gândească, să socializeze, să rezolve probleme etc. Creierul nostru se dezvoltă prin educația și dragostea primită de la cei care au grijă de noi.
  • Este nevoie de 16-17 ani pentru dezvoltarea completă a creierului uman și în toți acești ani avem nevoie de dragoste și sprijin din partea celor care ne îngrijesc.
ÎNTREBĂRI
  • Aveți animale domestice?  Cum își îngrijesc puii după nașterea acestora?
  • Cum anume au grijă de ei? Cât timp îi îngrijesc până ce sunt în stare să se descurce singuri?

CE PRESUPUNE COMPORTAMENTUL DE ATAȘAMENT?
  • Există o singură problemă majoră în strategia de supraviețuire la mamifere: creierul noului născut nu poate funcționa în parametri normali, astfel încât copilul/puiul este neajutorat – viața lui depinde în totalitate de grija venită din exterior: din partea adulților.
  • De aceea oamenii au un sistem de ataşament: faptul că se simt ataşaţi de cineva le dă bebeluşilor senzaţia de siguranţă, protecţie şi afecțiune. Deci comportamentul de ataşament se referă la:
    • Tendința copilului de a cauta protecție, hrană și afecțiune din partea îngrijitorilor adulți.
  • Un nou-născut moare, dacă este părăsit de cel care îl îngrijește. Așadar, copiii au tendința de a evita separarea fizică și reacționează adoptând așa-numitul  comportament de atașament. Sistemul de atașament devine activ:
    • Sistemul de atașament este activat de separare și chiar și numai de frica de separare.
    • Singura șansa de  supravietuire a copilului este de a evita separarea fizică.
    • Copilul evită separarea prin agățare, plâns, căutarea celui care îl îngrijește, depresie sau tristețe, protest atunci când îngrijitorul pleacă.
  • Acesta este un comportament de atașament  normal si sănătos. În cazul copiilor care nu reacționează atunci când îngrijitorul pleacă, există posibilitatea ca ei să fi renunțat la a mai căuta îngrijire (se resemnează). Aceşti copii pot fi descrişi ca fiind „foarte calmi”, dar acest comportament nu este normal. Copiii care devin extrem de panicați atunci când îngrijitorul pleacă, este posibil sa fi experimentat despărţiri foarte dificile sau tulburătoare. Acestea nu sunt reacții sănătoase, de multe ori apar la copiii orfani ai căror părinţi biologici nu i-au putut îngriji.

 

ÎNTREBĂRI
  • Puteți să vă gândiți la momentele în care copilul dumneavoastră a manifestat un comportament de atașament sănătos – să plângă atunci când ați plecat, să se agațe de dumneavoastră, să țipe etc.? 
  • Când observați acest comportament la copiii cu care lucrați?Există copii care nu reacționează atunci când pleacă îngrijitorii? Există copii care intră în panică pentru mult timp atunci când pleacă îngrijitorul?
  
ÎNTREBĂRI

  • Ce metode adoptăm atunci când copiii manifestă comportamente normale de atașament?
  • Cum reacționam (îi mângâiem, îi certăm, îi privim ca fiind „factor perturbator”, suntem stresați atunci când plâng? Sau…?).
  • Cum reacționează adulții în cultura noastră atunci când copiii manifestă un comportament de atașament?
  • Ce v-au spus mamele dv despre cum să vă purtați cu copiii care se agață de adulți? Ce v-au spus tații dv?
ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE PRIVIND ÎNŢELEGEREA MATERIALULUI

  • Cine a formulat Teoria Ataşamentului ?
  • De ce doar mamiferele (în special oamenii) au acest sistem de ataşament ?
  • Descrieţi comportamentul normal de ataşament, ilustrându-l cu un exemplu din munca dumneavoastră de zi cu zi.
  • Descrieţi reacțiile copiilor din familia dumneavoastră care manifesta un comportament de ataşament limitat sau se panichează.

 

SUGESTIE DE ACTIVITATE PENTRU SESIUNEA URMĂTOARE

Folosiţi un telefon mobil sau un aparat foto pentru a înregistra un exemplu de comportament de ataşament. Cum reacţionează diferiţi copii atunci când pleacă îngrijitorul?
 
 
 

Pages: 1 2 3 4 5