Tema A: Reținere și răbdare pe perioada tranziției

Îngrijitorii subestimează de obicei perioada îndelungată de care are nevoie copilul pentru a se acomoda cu noul mediu și de a se atașa de părinții adoptivi. Ar trebui să vă gândiți la primul an ca la o perioadă de tranziție, în care copilul își consumă aproape toată energia pentru a se acomoda cu situația nouă în care se află. Cu cât copilul este mai mare, cu atât ar putea dura mai mult. Copilul trebuie să-și reorganizeze sentimentele și gândurile, ceea ce este foarte dificil.
 

Dacă părinții adoptivi sunt stresați că nu sunt destul de buni și vor să demonstreze că sunt totuși, e posibil să se concentreze doar pe progresul copilului și să pretindă prea mult de la el, în ceea ce privește buna sa comportare, să aștepte să primească de la el dovezi de dragoste și un progres rapid în dezvoltarea lui. Este mai bine să vă gândiți la prima perioadă ca la o perioadă de reparare: copilul are nevoie de odihnă, alinare, confort și toleranță. El trece printr-o criză.
 

Ca părinți adoptivi, îl puteți ajuta prin a-i stăpâni/reține reacțiile – copilul poate fi stresat în permanență, foarte trist sau nervos. Dv ar trebui să reacționați calm și cu blândețe și nu ar trebui să luați nimic personal – sunt niște reacții normale față de o situație nouă și dificilă. Ar trebui, de asemenea, să aveți foarte multă răbdare și să nu pretindeți prea mult de la copil. Cel mai important lucru este să-l ajutați pe acesta să se obișnuiască cu dv și mediul nou și nu ar trebui să încercați să-l învățați prea multe în această perioadă.
 


Tema B: Evitați să fiți separați de copil și creați o rutină în care copiul să se simtă în siguranță

Este o idee bună să nu vă separați fizic de copil în primele luni – unul dintre părinții adoptivi ar trebui să fie prezent mereu. De asemenea, ar trebui să vă gândiți la el ca la un copil ce are nevoie de confort și de prezența îngrijitorilor la fel de mult ca un bebeluș. Mulți părinți adoptivi și-au văzut copilul intrând în panică doar pentru că a fost lăsat singur pentru un minut. Toate acestea vor înceta după câtva timp – uneori mult mai mult timp decât v-ați imaginat la început, deci înarmați-vă cu răbdare.
 

Nu este indicat să organizați prea multe activități, excursii, să invitați prieteni sau membrii ai familiei la început – toate acestea vor îngreuna procesul de adaptare prin care trece copilul. Încercați să petreceți mult timp singuri și faceți împreună lucruri obișnuite, înainte să-i implicați și pe alții.
 

În perioada de tranziție, copilul are nevoie să învețe rutina zilnică a familiei. Acesta reprezintă o modalitate foarte utilă de a-l scoate dintr-o stare haotică: repetați aceleași lucruri în fiecare zi, la aceeași oră! De ex: să citiți aceeași poveste de vreo 100 de ori poate fi un mod bun de a-i arăta că lumea dv îi oferă un mediu sigur în care să trăiască. Gândiți-vă la ce tradiții și activități simple puteți crea și organiza în viața de zi cu zi pentru a-i oferi copilului o viață previzibilă.