Introducerea Temei B: Dimensiunile comportamentului îngrijitorului care conferă siguranţă copilului

Care este cel mai bun mod de a acţiona atunci când vă axaţi pe munca de relaţionare cu copilul?Nu contează atât de mult ce faceţi (sarcina care trebuie îndeplinită), ci cum faceţi (calitatea relaţionării).Felul în care relaţionaţi cu un bebeluş (mai ales în primii doi ani de viaţă) e un proces de învăţare, în care copilul învaţă cum să facă faţă despărţirilor şi cum să relaţioneze cu alţi oameni. Acest lucru se învaţă de la primii îngrijitori, iar interacţiunea cu aceştia formează Modelul de Ataşament al copilului.

UN COPIL CARE SE SIMTE ÎN SIGURANŢĂ – MODELUL DE ATAŞAMENT SECURIZANT


Atunci când îngrijitorii îi dau copilului senzaţia de siguranţă, copilul are tendinţa să se întristeze când îngrijitorul pleacă, dar nu pentru mult timp. Va pleca destul de repede şi va începe să se joace şi să exploreze, aşa cum am văzut în sesiunea 4.Un copil mic, cu îngrijitori buni, va dezvolta un model funcţional de ataşament: Pe măsură ce copilul creşte, își va forma o idee pozitivă despre sine şi va aborda o atitudine pozitivă şi de încredere faţă de ceilalţi, faţă de alţi copii şi de îngrijitori. Aceşti copii vor căuta afecțiune şi ajutor, atunci când au nevoie. Ei se pot juca cu cei de aceeaşi vârstă, pot pleca de lângă un prieten ca să găsească alţi parteneri de joacă, atunci când îi plictiseşte o activitate. Copiii pot avea preferințe pentru anumiți îngrijitori, în defavoarea altora, pentru că se simt mai ataşaţi de unii decât de alţii, şi îi pot prefera pe unii colegi, în defavoarea altora. Când copilul creşte, va funcţiona bine în cadrul relaţiilor sociale şi va putea învăţa cât mai multe în şcoală şi în alte instituţii.

Acest lucru se întâmplă doar dacă îngrijitorii relaţionează cu bebeluşul/ copilul mic, făcându-l să se simtă în siguranţă


CE ÎNSEAMNĂ „ÎNGRIJIRILE CARE SĂ-I DEA COPILULUI SENZAŢIA DE SIGURANŢĂ?


Oamenii de ştiinţă au studiat ce fac îngrijitorii pentru a pune bazele unei relații în cadrul căreia copilul să se simtă în siguranţă, şi să dezvolte un model funcţional de ataşament la copil. . Aici sunt 5 filme si text  care explica:

VIDEO 1

Îngrijitorii răspund adesea când copiii simt nevoia de contact. De asemenea, ei iniţiază contactul şi stimulează copilul. Folosesc o voce melodioasă şi expresii faciale clare pentru a le arăta copiilor ce simt. Ei vorbesc cu copilul şi încearcă să stabilească un contact vizual cu acesta.

VIDEO 2

Îngrijitorii sunt sensibili la sentimentele copiilor. Ei au sarcini de îndeplinit (hrănesc bebeluşul/ copilul, îl îmbracă, îi cântă cântece sau fac alte activităţi cu el), dar „citesc” sentimentele copiilor şi îşi îndeplinesc sarcinile într-o manieră flexibilă: când copilul e trist, îngrijitorul îl alină atunci când îl încalţă; când copilul este vesel, încălţatul devine o joacă etc. Faptul că sunt sensibili înseamnă că nu urmaţi reguli stricte, îl motivaţi pe copil „înţelegând cum se simte în acel moment şi acţionând ca atare”.


VIDEO 3

Îngrijitorii sunt foarte accesibili, copilul poate ajunge foarte uşor la el, când are nevoie. Toţi copiii caută alinare, protecţie, afecțiune, de la îngrijitorii adulţi. Faptul că sunt accesibili înseamnă că unui copil i se acordă facil afecțiunea şi atenţia îngrijitorului atunci când are nevoie de ele. Ajutorul acordat copilului nu e condiţionat de absolut nimic altceva decât de nevoia copilului, iar copilul nu trebuie să aştepte prea mult pentru a primi acest ajutor.


VIDEO 4

Când copilul este furios, trist sau disperat, îngrijitorul înţelege ce simte copilul, dar nu îi „imită” sentimentele. Chiar şi atunci când copilul este entuziasmat sau furios, îngrijitorul nu devine la rându-i entuziasmat sau furios, ci rămâne calm. Îngrijitorul nu ceartă şi nu pedepseşte copilul. El poate fi ferm, dar nu simte mânia pe care o simte copilul şi vorbeşte cu acesta calm şi cu amabilitate. Copilul va deveni şi mai nesigur pe el dacă şi îngrijitorul se enervează odată cu el.

VIDEO 5

Îngrijitorii sunt interesaţi de ceea ce simte şi gândeşte copilul şi ei încearcă să oglindească sentimentele şi gândurile copilului. Chiar înainte ca un copil să înțeleagă sensul cuvintelor, îngrijitorii vorbesc cu acesta, în timp ce lucrează, despre ce ar putea simţi sau gândi copilul. De exemplu, când copilul se uită la îngrijitor, acesta i-ar putea spune: „Te uiţi la mine acum. Ce drăguţ! Cred că eşti vesel, nu ?” Sau când îi schimbă copilului scutecul, îngrijitorul îi poate spune acestuia: „E aşa de bine să ai un scutec curat. Pot să văd că eşti fericit acum!” În acest fel, bebeluşul învaţă să înţeleagă cum e conectat limbajul de sentimente şi învaţă cum să se înţeleagă pe sine şi pe ceilalţi.

ÎNTREBĂRI ASUPRA CĂRORA SĂ REFLECTAȚI


Dacă ne uităm la o zi normală din viaţa unui îngrijitor:În ce activităţi sunteți mai atenţi cum reacţionați când un copil vrea sa interacționeze cu dv?
 
Contactul reciproc: Aveți zilnic activităţi în care acordați o atenţie deosebită contactului reciproc dintre îngrijitor şi alți copii (cântece, jocuri) ? Cum putem avea activităţi de contact reciproc cu bebeluşii, în timp ce efectuăm sarcini practice ?
 
Suntem sensibili :Gândiţi-vă la o sarcină zilnică şi cum reacţionează un copil anume la ceva ce trebuie să facă (să mănânce, să se îmbrace etc). Care e cea mai bună cale de a motiva acest copil să îndeplinească sarcina ? Cum puteţi avea o atitudine sensibilă faţă de copil – care dintre comportamentele îngrijitorilor are cele mai bune rezultate?
 
Suntem accesibili:Dacă un copil are nevoie de atenţia sau ajutorul nostru (îi este teamă, nu se simte în siguranţă, e nefericit, îl doare ceva), cât are de aşteptat înainte să-l ajutăm? Îngrijitorul nu pretinde un anumit tip de comportament din partea copilului, pentru a-i acorda ajutor. Primeşti ajutor pur și simplu dacă ai nevoie de el. Dacă sunt mulţi copii şi puţini îngrijitori, cum putem depăşi problema, ca să fim cât mai accesibili?
 
Fiți empatic, dar nu îi imitaţi comportamentul copiluluiAtunci când copilul nu se simte confortabil, este nervos, se ceartă în permanenţă, este iritat sau are crize de comportament: Cum ne afectează comportamentul copilului şi cum reacţionăm? Cum putem fi atenţi la ce se întâmplă şi să rămânem calmi, fermi şi amabili, chiar şi atunci când copilul nu este raţional sau prea entuziasmat? Cum putem avea o grijă specială să nu reacționăm exact ca acești copii?
 
Reflectăm sentimentele şi gândurile copilului  Cum putem vorbi cu copiii, când lucrăm cu ei? De exemplu: Când avem de îndeplinit o sarcină cu copilul, vorbim şi despre ce vedem că se întâmplă cu copilul: „Acum te vei juca cu jucăria asta – văd că ţi-e puţin frică de ea, pentru că n-ai mai văzut-o niciodată – nu e nicio problemă – să ne uităm la ea împreună” sau „ Acum bei din biberon, îţi este foarte foame. E plăcut să mănânci. Asta te face fericit, nu-i aşa?”
 

 


SUGESTIE DE ACTIVITATE


  • Reflectați asupra modului în modul în care puteţi îmbunătăţi relaţionarea cu copilul (contact reciproc, sensibilitate etc.)
  • Găsiţi exemple din activităţile zilnice şi discutaţi despre îmbunătăţirea muncii de relaţionare.
  • Discutaţi mai ales despre problemele care pot apărea în încercarea de a îmbunătăţi munca de relaţionare („suntem prea ocupaţi, e greu să faci ceva nou, sunt aşa de mulţi copii şi aşa de puţini îngrijitori”) şi să discutaţi despre cum pot fi rezolvate unele dintre aceste probleme.
  • Reflectați asupra modului în care atitudinile negative din trecut pot să vă împiedice să aveţi un comportament care să-i creeze copilului senzaţia de siguranţă:
    • Părinţii mei mă certau mereu. Cum pot evita să fac şi eu asta la muncă ?”
    • Ca profesionist, nu trebuie să te implici în relaţia cu copiii
    • Nu avem timpul şi energia pentru a face toate aceste lucruri
    • Dacă aceşti copii încep să se ataşeze de mine, se vor întrista când eu plec şi mă voi întrista şi eu

 
Aceste atitudini au o doză de adevăr, dar ar trebui să renunţaţi la ele, deoarece nu sunt benefice privind dezvoltarea copilului. Da, dacă părinţii dumneavoastră nu v-au îngrijit bine, trebuie să exersaţi cum să fiţi un bun îngrijitor, dar puteţi face asta. Dacă aveţi relaţii personale cu copiii şi îi lăsaţi să se ataşeze de dumneavoastră, acest lucru face parte din munca dumneavoastră. Copiii se vor întrista când plecaţi, dacă le permiteţi să se ataşeze, dar asta face parte din viaţă şi e mai bine pentru ei decât să nu înveţe niciodată cum să aibă o relaţie personală cu un îngrijitor. Când lucraţi cu orfanii, reprezentați şi „o figură de ataşament parental”.

 


REFLECTATI


Reflectați asupra modului în care puteţi relaţiona cu copiii organizând activităţile zilnice în moduri noi:
 

  • Poate ar trebui să ne împărțim sarcinile astfel încât să fim ocupaţi şi mai puţin accesibili parte din zi, pentru a fi accesibili şi să le acordăm întreaga atenţie în alte momente.
  • Un îngrijitor are grijă de mulţi copii. Putem decide ca o parte din timp, copiii să fie toţi împreună cu îngrijitorul, iar în alte momente, îngrijitorul să se ocupe doar de câte un copil. De ex. În fiecare după-amiază, putem avea o activitate în timpul căreia să avem grijă doar de un singur copil, în timp ce ceilalţi copii privesc

 


BAZA SIGURĂ ȘI EXPLORAREA: JOCUL ȘI CONTACTUL SOCIAL CU CEILALȚI


În situația în care copilul învață să stea separat, fără să-i fie prea teamă, i-ați oferit o „bază sigură”.
 
Un copil cu o bază sigură nu trebuie să se epuizeze din cauza fricii de separare, plângând și agățându-se de cineva, el se simte în siguranță. Deci, când lucrați cu copiii, trebuie să începeți întotdeauna prin a fi acolo și a nu vă mișca prea mult. Dacă rămâneți în apropierea copilului, atunci el va deveni calm și nu se va teme că veți pleca.
 
Numai în cazul în care oferiți copilului o bază sigură, poate un alt sistem de comportament să se manifeste: Sistemul de explorare.
Astfel, „închideți” Sistemul de atașament prin a fi calm și prezent, declanșând, în mod automat, Sistemul de explorare.Un copil cu o bază sigură, al cărui îngrijitor stă lângă el, va începe să se îndepărteze de acesta, să se joace cu diverse lucruri, să învețe, să exploreze lumea, să fie curios, să intre în contact cu alți copii și să facă mici experimente.Acesta se numește comportament de explorare și este extrem de important în dezvoltarea copilului. Copiii sănătoși se agață de îngrijitorii lor numai pentru o scurtă perioadă de timp, până când se simt în siguranță. Apoi încep să se joace, să exploreze etc. Acesta este singurul mod în care pot învăța despre lumea înconjurătoare și sa fie motivați să învețe singuri și să-i învețe pe ceilalți mai târziu în viață. Deci, copiii care se simt în siguranță învață mult mai mult decât copiii care nu au o bază sigură, care își consumă energia încercând să evite separarea.De exemplu, luați un copil și plasați-l într-un grup nou de copii. La început, acesta se va agata de piciorul dumneavoastră și va plânge (comportamentul de atașament), dar dacă rămâneți în același loc cu el și sunteți calm, copilul se va îndepărta de dumneavoastră, va începe să se joace și va intra în contact cu alți copii (comportament de explorare). Dacă vă ridicați și plecați, copilul își va întrerupe explorarea, va veni și se va agață din nou de dumneavoastră, pentru a va împiedica să plecați (comportamentul de atașament).